Autosabotajul: Piedica invizibilă dintre tine și visurile tale

• 22/Apr/2025

Salut,

​

Vreau să-ți spun ceva mai personal azi.
Nu o lecție. Nu un exercițiu. Doar o poveste – a mea.

​

Într-o perioadă din viața mea, undeva prin 2012, cu tot ce făceam...

simțeam că mai mult mă afund. Le faceam pe plac tuturor, saream

in ajutorul celorlalti, simțeam că trebuie „să fiu acolo”, le răspundeam,

dar nu-mi mai răspundeam mie.

Eram "acolo" pentru ei, dar începusem să nu mai fiu deloc

"acolo" pentru mine. Lasam treburile mele deoparte, zambeam...

dar pe dinăuntru eram gol.

​

Poate ai trăit și tu ceva de genul... sau ceva asemănător.
Starea aceea în care știi că nu e nimic „grav” și totuși ceva este foarte greșit.

Nu știam pe atunci ce inseamna acest lucru dar știam că

nu mai vreau să gândesc aceleași gânduri și

să trăiesc aceleași zile pe repeat.

Așa am început să lucrez cu mine. Să înțeleg ce parte din mine

apăsa pedala de frâna. Si să o ascult.
Și ușor, usor, am început să îmi dau voie să aleg... altceva.

Despre autosabotaj...

Poate și tu ti-ai spus, in viata ta, de multe ori:

„Știu ce am de făcut... dar nu reușesc să mă apuc.”
„Am toate resursele, dar parcă ceva din mine se opune.”
„Încep cu entuziasm și apoi... mă pierd pe drum.”

​

Dacă da, e posibil să fi dat de... autosabotaj – acea piedică pe cat de

puternică pe atat de invizibila.

Autosabotajul este acel mecanism prin care, fără să vrei, îți

subminezi propriile dorințe, planuri, visuri.
Pare paradoxal, nu? Cum adică... să-ți pui singur piedici?

Și totuși, o facem. Cu toții. Într-un fel sau altul.

Autosabotajul se ascunde în:

• perfecționism
• amânare
• relații repetitive și toxice
• frici subtile, dar constante
• evitarea deciziilor care contează

🧠 De ce facem asta?

Autosabotajul nu e o slăbiciune. E un mecanism de protecție internă.
O parte din tine – inconștientă – vrea să te țină „în siguranță”.
Chiar dacă acea siguranță înseamnă să trăiești blocat(ă), în stagnare sau în frustrare.

E o loialitate față de trecut. O frică de necunoscut.
O convingere formată demult, poate în copilărie, de genul:

„Nu merit.”
„Nu e pentru mine.”
„Dacă mă schimb, am sa pierd iubirea, stabilitatea.”

💡 Un exercițiu simplu

Si acum te invit la un simplu exercitiu:

Închide ochii usor. Gândește-te la un obicei de-al tau care

te sabotează cel mai des. Si intreabă-te:

Ce parte din mine face asta?...

​
Da-ti suficient timp sa reflectezi la asta si apoi întreab-o cu blândețe:

Ce vrei tu, de fapt, pentru mine?​
​

Vei fi surprins(ă) de răspuns. De acolo începe vindecarea...

Poate ești bine acum. Poate ești în pragul unei decizii.
Poate doar simți, fără să poți explica, că a venit momentul.

Tot ce știu e că uneori... o poveste spusă cu sinceritate e începutul schimbării.

​

Mai multe o sa-ti povestesc in curand despre cum e cu schimbarea asta.

​

Inima buna,😊

Florin