Sediu: Bacau, Str. Ana Ipatescu, Nr. 2B, Parter
Bucuresti, Bulevardul Dacia, Nr. 39, sector 1
Împărtășesc din nou cu tine un email scris de colega mea, Iuliana. Perspectiva ei cred că poate fi utila și pentru tine.
Ti-l las mai jos. Eu sper să te inspire.
“Salutare, om fain!
Recent am avut o experiență destul de interesantă care mi-a adus aminte de cât de puternice pot fi fricile noastre.
Era o zi frumoasă de primăvară și mă aflam într-o drumeție pe un vârf de munte.
Totul părea perfect până când am ajuns într-un loc mai îngust, aproape de marginea
unei stânci. Într-o fracțiune de secundă, am simțit un val de panică cum
mi-a cuprins tot corpul. Nu era nimic periculos în mod real, dar acel
sentiment de neliniște m-a făcut să mă opresc pentru câteva secunde.
Această frică pe care am simțit-o este una dintre cele două frici
înnăscute cu care ne naștem: frica de înălțime.
Dacă stăm și ne gândim, majoritatea fricilor noastre sunt învățate.
De exemplu, nu ne naștem cu teama de a vorbi în public sau
cu teama de a face greșeli în fața altora. Aceste frici se dezvoltă
de-a lungul vieții noastre, influențate de experiențele noastre,
cultura din care venim și felul în care învățăm să interpretăm lumea.
Și totuși, frica nu este neapărat un dușman. În esență, frica este o
reacție normală, o reacție biologică destinată să ne ajute să supraviețuim.
Ea activează sistemul nostru nervos, generând răspunsuri de tipul „luptă sau fugi”.
Atunci când suntem confruntați cu o amenințare percepută,
corpul nostru se pregătește să facă față situației, fie prin luptă,
fie prin fuga din fața pericolului. De exemplu, în fața unor
pericole imediate, corpul ne dă impulsul de a reacționa rapid.
Frica de înălțimi și frica de zgomote puternice sunt cele
două frici cu care ne naștem, acestea fiind reacții ce ne protejează instinctiv.
Cu toate acestea, multe dintre fricile noastre de astăzi sunt
provocate de situații care nu sunt cu adevărat periculoase
pentru supraviețuirea noastră, dar care activează aceleași răspunsuri
de teamă. Frica de a vorbi în public este un astfel de exemplu.
Chiar dacă nu suntem în pericol fizic, frica de a fi respinși
sau de a face greșeli este foarte reală.
Creierul nostru evolutiv încă interpretează judecățile celorlalți
ca pe o amenințare la adresa statutului nostru în grup. Iar acest
lucru ne poate face să simțim frică, să înghețăm pe loc sau să
evităm complet situațiile de vorbit în fața unui public.
Cum putem gestiona aceste frici?
În NLP, există o tehnică puternică pe care o recomand frecvent: inversarea anxietății.
Aceasta presupune schimbarea sensului de rotație al senzației de
frică resimțită în corp. Pur și simplu, închide ochii și imaginează-ți
frica ca pe o senzație care se rotește într-o direcție, iar apoi schimbă
direcția acelei senzații. Mergi dintr-o mișcare rapidă într-una lentă,
schimbând sensul până când frica se transformă într-o senzație mult
'mai ușor de controlat. La început poate părea ciudat, dar cu practica,
vei observa cum frica își pierde puterea asupra ta.
|
|
Incearcă această tehnică cand ai o senzație de teamă si spune-mi
cum a funcționat pentru tine!
De asemenea, dacă stii pe cineva care ar avea nevoie de aceste
informații, poți să dai forward la acest email.
Cu drag,
Iuliana Rotaru